Cum măsurăm corupția?

Baze teoretice

Acordarea contractelor de achiziții în mod repetat acelorași companii care formează o rețea coruptă duce la așa numita „mare corupție” instituționalizată.

Această situație are loc dacă sunt ocolite regulile stabilite prin lege cu privire la un mediu concurențial deschis . Implicit, este posibil să identificăm anumite tehnici folosite pentru limitarea concurenței (spre exemplu stabilirea unor termene prea strânse astfel încât ofertanții nu își pot depune ofertele), precum și semne ale concurenței limitate (spre exemplu primirea unei singure oferte în condițiile unei piețe în general competitive).

Prin măsurarea gradului de limitare a concurenței în domeniul achizițiilor publice, putem obține un indicator indirect al corupției. Acest indicator, numit Indicele de Risc de Corupție, reprezintă probabilitatea, măsurată pe o scală de la 0 la 1, a atribuirii corupte a contractului în cadrul achiziției publice.

Componente

Componentele Indicelui de Risc de Corupție, adică „semnalele de alarmă“ care indică riscul de corupție în domeniul achizițiilor publice, au fost identificate în baza unor interviuri cu specialiști și a analizei literaturii de specialitate relevante.

  1. Primirea unei singure oferte: unul dintre „semnalele de alarmă“ cele mai clare. În condițiile în care noi examinăm numai piețe competitive, lipsa concurenței este cea care face posibilă atribuirea unor contracte peste prețul pieței.
  2. Lipsa cererilor de oferte: dacă cererile de ofertă nu sunt publicate în jurnalul de achiziții publice, competitorilor le este mai dificil să pregătească o ofertă. Acest „semnal de alarmă“ este luat în considerare numai în cazul licitațiilor restrânse pentru că, în cazul licitaților deschise, publicarea este obligatorie.
  3. Tipul de procedură: folosirea unor tipuri de proceduri mai puțin deschise și transparente, de exemplu licitațiile pe bază de invitație, indică limitarea deliberată a concurenței şi, deci, riscuri de corupție.
  4. Criterii diferite de acordare, ce exclud prețul: criteriile subiective, care sunt dificil de cuantificat, creează deseori posibilitatea luării unor decizii discreționare și limitează mecanismele de responsabilizare.
  5. Durata perioadei de depunere a ofertelor: dacă numărul de zile dintre publicarea cererii de oferte și termenul limită pentru depunerea ofertelor este prea mic pentru pregătirea unei oferte corespunzătoare, aceasta poate servi unor obiective corupte prin faptul că emitentul cererii de oferte înștiințează în mod informal compania cu care se află în legătură cu privire la oportunitatea respectivă.
  6. Lungimea perioadei de decizie: dacă perioada alocată deciziei între ofertele primite este prea scurtă sau este prelungită în urma ridicării unor obiecții juridice, aceasta poate semnala riscuri de corupție. Deciziile pripite pot indica faptul că au avut loc înțelegeri în prealabil, iar contestarea în justiție și prelungirea corespunzătoare a perioadei de decizie poate sugera încălcarea directă a prevederilor legale.

Modul de calcul al Indicelui de Risc de Corupție

Folosind analiza de regresie, am identificat care sunt valorile cel mai strâns asociate cu corupția ale variabilelor de mai sus. După stabilirea listei indicatorilor de bază ai riscului de corupție cu ajutorul acestor regresii, am combinat indicatorii într-un Indice de Risc de Corupție. Indicele are valori cuprinse între 0 și 1. Valorile mai ridicate indică riscuri de corupție mai ridicate. Avantajul acestei abordări bazate pe un indicator compus din mai multe elemente constă în faptul că, în timp ce strategiile individuale de corupție pot să varieze în funcție de mediu, este probabil ca anumite strategii individuale să fie substituite prin alte tehnici. Prin urmare, acest indicator compus asigură pe termen lung, o măsurare mult mai fiabilă decât o abordare bazată pe o singură variabilă.